Secretele luxului.
O pledoarie subtilă și competentă pentru consumul rafinat și independent, cu bun-gust și spirit de selecție.
Totul despre lucrurile alese. Un slalom ludic în lumea celor mai remarcabile oferte, însoțit de cel mai profund respect față de obiectul desăvârșit, de la jeanși la ciocolată, de la lenjerie la iahturi, de la hârtia de corespondență la briliante, de la ochelari la ceasuri, între un pahar de șampanie și o terină de foie gras.
Apă • Stilou • Blănuri • Butler • Cafea • Parfum • Carte de vizită • Cămașă • Ceai • Ciorapi • Coniac • Costum • Pantofi bărbătești • Cravată • Ceas de mână • Curea • First class • Geamantan • Geantă • Mănuși • Nuntă • Ochelari • Pahar • Porțelan • Pulover de cașmir • Tacâmuri • Trench coat • Tapet • Trufe • Țigară de foi • Umbrelă de ploaie
„Parfumurile sunt un lux democratic” a afirmat odată aprigul Wolfgang Joop. Probabil că dorea de fapt să spună cu totul altceva, și anume că parfumurile ar fi un gen de lux pentru stările inferioare, pentru cine nu își permite o ținută Chanel sau Knize, dar dorește să își arate toată admirația învăluindu-se în parfumurile lor. Și asta se poate numi un lux? La urma urmei, toate pot fi cumpărate din orice drogherie de provincie sau duty free shop, din Bogota până în Burkina Faso. Altfel, ar fi posibil ca și un baton de cereale, spre exemplu, să devină brusc articol de lux dacă pe el ar scrie Balenciaga, în loc de Balisto? Sigur că da! Tot ce contează este ca prețul să crească de zece ori și mediile lifestyle să intre în alertă. De fapt, în semn de protest împotriva acestor mecanisme de marketing, ar trebui să folosim numai Tosca și Old Spice. Sau ce părere ar trebui să avem că parfumurile Jil Sander, Davidoff, Joop și Chopard aparțin toate aceleiași afaceri de familie, Benckiser din Ludwigshafen, care produce și Sagrotan, Calgonit și Kukident? […]
Autor
Alexander Marguier s-a născut în 1969, este jurnalist și locuiește la Berlin. A lucrat la Frankfurter Allgemeine Zeitung și a fost redactor de politică pentru Welt am Sonntag. În ultimii nouă ani a condus departamentul social de la Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung și din iulie 2010 este redactor-șef adjunct al revistei Cicero.
