„Spiritual vorbind, Teodor Baconschi e un conservator de vână creștină privind cu mefiență la spectacolul modernității. Superstiția progresului îl irită, laicizarea crescândă o deplânge, tirania mass-media o repudiază, iar exhibiționismul de pe rețelele de socializare îl predispune la stenahorie. În fond, nu se simte în largul lui în epoca noastră, având ceva dintr-un intrus care nu poate rezista prezentului decât criticându-l. Numai că în Teodor Baconschi întâlnim un critic moderat, fără vehemențe polemice, tonul său neatingând vreodată intensitatea diatribei. Mai mult, autorul nu are predispoziții elegiace și nu-l poți bănui că aurește trecutul în numele anomaliilor prezentului. De altminteri, de la un intelectual care și-a dat doctoratul cu o teză despre tema râsului în patristica greacă nu te poți aștepta la mina posacă a unui observator atrabiliar, care zugrăvește totul în tente negre. Teodor Baconschi nu e un spirit morocănos otrăvit de amărăciune, ci o fire mansuetă judecând cu clemență aberațiile contemporane. În ciuda strâmtorării sufletești pe care o resimte în mijlocul epocii, i se potrivesc cuvintele pe care Carl Schmitt, într-un acces de luciditate suferindă, le scria în franceză în jurnalul ținut în anii de ocupație: «Tout ce qui arrive est adorable».“
Sorin Lavric
„Necunoscuți nouă înșine și altora, cucerim pas cu pas un spațiu necunoscut lui însuși și nouă înșine. S-ar spune că necunoscutul nu se opune cunoscutului, cât aptitudinii de a re-cunoaște.
[…]
Admit că pozițiile rigid «tradiționaliste» au defectul paseismului. Ele preamăresc banalitatea trecutului preferabil: «„înainte era mai bine», «un nou Ev Mediu» și celelalte. Or, atâta timp cât trecutul recent duhnește de barbaria bolșevică, e aproape imposibil să nu fii relativ mulțumit cu situația prezentă. Când vii din iad, purgatoriul e plin de miresme.
[…]
Ca orice pesimist care se respectă, nutresc încă speranța că scandaloasele patologii ale spiritului comunitar pot fi vindecate: prin curajul de a pipăi cauzele sale profunde, dar și prin satirizarea noului conformism «religios», intim legat de postmodernitatea dogmatică și de absolutizarea tuturor «drepturilor», în detrimentul oricăror «responsabilități». Invocarea generică a «drepturilor» e doar o sursă de flaterie narcisică. Într-un asemenea aranjament unilateral, locul cetățenilor lucizi e ocupat de «idioții utili», care nu mai sunt aserviți prin ucaz (ca înainte de 1989), ci prin beția «opiniei» fără urmări. Se cuvine să trecem de la democrația originală, la cea originară, care așază cetățeanul în mijlocul cetății. Dacă vom continua să ne exercităm «drepturile» în detrimentul cadrului teologico-politic furnizat de națiune, dacă tirania majorității hipnotizate se va agrava prin deriva parlamentarismului demagogic, atunci partea asiatic-infantilă a sufletului nostru colectiv o va sufoca pe cea europeană, maladiv slăbită de comunism.“
TEODOR BACONSCHI
Autor
Teodor Baconschi s-a născut la București, în 1963. Este doctor în Antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor al Universității Paris-Sorbonne, Paris IV, 1995, și a urmat studii post-doctorale la New Europe College, București, 1996. Din 2006 deține gradul diplomatic de ambasador.
